Cine a fost Apolo? Ceea ce știm despre Apolo se găsește mai ales în cartea Faptele Apostolilor și în câteva dintre scrisorile lui Pavel. Deși este adevărat că nu este la fel de important ca apostolii precum Pavel, Petru și Ioan, Apolo a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea bisericii primare. În special, în cazul bisericilor din Corint și Efes.
Apolo era un evreu originar din orașul Alexandria, Egipt, loc unde, de-a lungul secolelor precedente, se dezvoltase o comunitate evreiască numeroasă. De asemenea, orașul era considerat în întreaga lume antică drept un centru al culturii și al învățăturii elenistice, așa cum reiese din marea sa bibliotecă care fusese construită în secolul al III-lea î.Hr. în timpul domniei lui Ptolemeu al II-lea (282-246 î.Hr.). Apolo este descris în Faptele Apostolilor 18:24 ca fiind un om care „avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi,” trăsături care au fost probabil dezvoltate în timpul educației sale într-un loc care se afla, din punct de vedere cultural, la intersecția dintre iudaismului și elenism.
Când Apolo apare pentru prima dată în Noul Testament (Fapte 18:24-28), el ajunge în Efes în jurul anilor 53-54 d.Hr. Efesul era un oraș important din Asia Mică romană, având o populație considerabilă, o economie vibrantă, și era locul unde se afla marele Templu al lui Artemis. Era, de asemenea, casa unei comunități evreiești importante care înființase o sinagogă. Acolo a fost găsit Apolo, învățând cu exactitate și îndrăzneală despre Isus. Cu toate acestea, cunoștințele sale despre mesajul creștin erau limitate. La acea vreme, el știa doar despre botezul lui Ioan, care era un botez al pocăinței, ce anticipa restaurarea viitoare a poporului lui Dumnezeu. Acesta nu implica nicio legătură explicită cu moartea, îngroparea și învierea lui Cristos sau cu venirea Duhului Sfânt.
Priscila și Aquila au fost un cuplu evreu, soț și soție, care au devenit o echipă misionară creștină în strânsă colaborare cu Pavel. Ei l-au întâlnit pe Apolo, predând în Efes, în jurul anului 54 d.Hr. și au perceput natura incompletă a învățăturii sale. Astfel, au decis să se apropie de Apolo și să îl ajute să înțeleagă „mai clar calea lui Dumnezeu.” După ceva timp, probabil în jurul anilor 54-55 d.Hr., Apolo a călătorit în Ahaia, care face parte din Grecia de astăzi. Biserica din Efes l-a încurajat în lucrarea sa și le-a cerut celor din Ahaia să îl primească. Slujirea ulterioară a lui Apolo în Ahaia a fost considerabil de eficientă în contrazicerea publică a evreilor necredincioși, demonstrând din Scriptură că Isus era Mesia.
Apolo a devenit o figură importantă în biserica din Corint în timpul slujbei sale în Ahaia, atât de mult încât, atunci când au izbucnit diviziuni semnificative în biserica din Corint în jurul anilor 55-56 d.Hr., un grup a început să se identifice în mod specific cu Apolo împotriva altor grupuri care îl susțineau fie pe Petru, fie pe Pavel, fie chiar (se presupune) pe Cristos (1 Cor. 1:12; 3:4). Acest lucru a fost cel mai probabil rezultatul a doi factori. În primul rând, abilitățile oratorice ale lui Apolo datorate educației sale în Alexandria l-au făcut un orator impresionant pentru majoritatea celor care l-au auzit. În al doilea rând, Corintul era un oraș important din Grecia, plin de oameni dornici să își demonstreze ascensiunea sau statutul personal, cultural și economic prin susținerea celui mai impresionant filozof sau vorbitor.
Scrisorile lui Pavel către biserica din Corint abordează aceste diviziuni, subliniind că atât el, cât și Apolo sunt doar slujitori și colaboratori într-o cauză comună (1 Cor. 3:5-9). Limbajul lui Pavel despre Apolo este în întregime pozitiv și complementar, fără a da niciun indiciu cu privire la vreo diviziune sau animozitate reală. De fapt, Pavel menționează în 1 Corinteni 16:12 că l-a îndemnat pe Apolo să se întoarcă în Corint pentru a-l vizita. Apolo nu a fost dispus la momentul respectiv, dar intenționa să vină atunci când avea să aibă ocazia.
Ultimul lucru pe care îl putem spune cu certitudine despre Apolo este că el a continuat să fie activ mai târziu în cercul de slujire al lui Pavel (57-62 d.Hr.), sprijinind bisericile din circuitul paulin. Când Pavel i-a scris lui Tit în Creta, el i-a cerut să îi ajute pe Apolo și pe avocatul Zenas în drumul lor (Tit 3:13). După acest moment, se termină certitudinea și începe tradiția speculativă.
Origen (c. 185 d.Hr. – 253 d.Hr.) și Martin Luther (1483-1546 d.Hr.) sunt cunoscuți pentru că au sugerat că Apolo ar fi fost autorul Epistolei către Evrei, dar până în prezent nu au existat niciodată dovezi concludente care să susțină o astfel de afirmație. Clement din Alexandria (c. 150-215 d.Hr.) a sugerat că Apolo ar fi putut fi influențat de Filon din Alexandria (c. 20 î.Hr. – 50 d.Hr.), care a fost un filosof evreu care a încercat să prezinte în mod pozitiv iudaismul lumii elenistice printr-o interpretare a Scripturilor iudaice în limbajul platonismului și stoicismului. Totuși, sugestia a fost speculativă și nicio dovadă substanțială în acest sens nu a fost demonstrată vreodată.
Sursa: https://www.ligonier.org/learn/articles/who-was-apollos